Stresul este o reacţie, un răspuns de adaptare a organismului faţă de o situaţie aparte. Hans Selye, care a introdus noţiunea de stres, a emis ipoteza că fiecare dintre noi este dotat cu o anumită cantitate de „energie stres”, irecuperabilă prin relaxare. Prin urmare, aceasta trebuie utilizată cu moderaţie pe parcursul întregii vieţi. Cine consumă prea mult din această energie, este sortit să moară de timpuriu. Bătrâneţea ar fi tocmai perioada în care această energie se epuizează.
Într-o măsură mai mică sau mai mare, stresul ne afectează, aşadar, pe fiecare dintre noi. Dar nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de el. Aplicând curent câteva reguli, avem şansa să-i diminuăm efectele. Iată, acum, câteva dintre ele: ● Planifică-ţi timpul cu rigurozitate, dar procedează în aşa fel încât să-ţi acorzi şi intervale libere, pe care le poţi folosi atât pentru relaxare, cât şi pentru rezolvarea unor situaţii neprevăzute. Trebuie să ai în vedere că, totuşi, nu toate depind de tine; dar nu lăsa ca neprevăzutul să te bulverseze. ● Concentrează-te metodic şi gradat asupra fiecăreia dintre problemele care te preocupă, având în vedere că deşi eşti, poate, rutinat în abordarea celor mai multe dintre ele, trecerea de la o activitate la alta şi aglomerarea lor tot te vor obosi. ● Nu te gândi că vei fi fiind indispensabil la serviciu sau chiar acasă. Să ştii că, cel mai adesea, colegii sau apropiaţii tăi se pot descurca şi fără tine. ● Separă problemele reale de cele închipuite, pentru a nu pierde vremea cu lucruri inutile. ● Învaţă să spui, atunci când consideri că este cazul, un „Nu!” decis, fără să te simţi vinovat. Oricum nu poţi mulţumi pe toată lumea, iar dorinţa de a fi pe placul fiecăruia nu duce decât la eforturi inutile şi la eşecuri. ● Solicită ajutor atunci când ai nevoie de el. Dar orientează-te şi caută ajutor numai din partea persoanelor capabile să ţi-l ofere. ● Nu te simţi responsabil pentru tot ceea ce li se întâmplă unor persoane din jur, fie că e vorba de evenimente benefice sau de întâmplări nefaste. Este clar, la urma-urmei, că nu eşti nici Moş Crăciun, nici Zâna Zânelor! Şi că ceea ce înseamnă pentru tine bine sau frumos nu este neapărat bine sau frumos şi pentru altul.

Reamintim că stresul este o reacţie, un răspuns de adaptare a organismului faţă de o situaţie aparte. Nu contează ceea ce ţi se întâmplă, ci modul în care reacţionezi. Nu toate persoanele reacţionează în acelaşi fel; reacţia depinde de temperament, de vârstă, de sex, dar şi de educaţie, de nivelul de cultură etc. De altfel, şi înţelepciunea populară a reţinut că unii „pun la inimă”, iar alţii „pun la spate”. Adăugăm, în cele ce urmează, alte câteva reguli care ajută la diminuarea efectelor stresului: ● Încearcă să redescoperi plăcerea momentelor obişnuite, simple ale vieţii: somnul, masa, o plimbare, o carte, un film îţi pot dărui clipe de mulţumire şi destindere pe care, desigur, le meriţi. ● Tu nu eşti identic(ă) cu familia ta. Familia poate constitui lumea ta, dar nu poate trăi în locul tău. ● Înţelege că principiile şi convingerile rigide pot fi obstacole în calea evoluţiei tale şi a celor din preajma ta. ● Iar în preajma ta este minunat să ai o persoană de încredere, căreia să-i poţi vorbi deschis, spunându-i tot ce ai pe suflet. ● Nu intra în competiţii doar pentru a-ţi satisface orgoliul, fiindcă ai putea distruge, astfel, relaţii bune sau ai putea pierde prieteni. ● Nu încerca să afli cine te bârfeşte; iar dacă, totuşi, afli, nu pune la inimă. Cel mai adesea, mincinoşii nu sunt crezuţi pe de-a întregul, aşa cum li se întâmplă, de altfel, şi celora care spun adevărul. Caută să te asiguri (şi să-i convingi pe cei din jur) că tu eşti cel mai bun purtător de cuvânt pe care îl ai. ● Este bine să-ţi faci cunoscut şi să-ţi susţii propriul punct de vedere, dar fără să intri în conflicte deschise cu cei din preajma ta. ● Când este cazul să dai o replică decisă unei persoane, nu ceda primului impuls, ci chibzuieşte, aşteaptă un moment în care să te simţi calm, stăpân pe tine şi pe situaţie.
Absenţa completă a stresului duce la rutină şi plafonare, iar niveluri exagerat de ridicate ale acestuia duc la epuizare fizică, mentală şi afectivă. De aceea, este bine să îţi recunoşti şi să îţi gestionezi cu eficienţă nivelul stresului. Recunoaşterea şi gestionarea acestuia pot fi abilităţi-cheie pentru un succes profesional de durată şi pentru o calitate crescută a vieţii personale. (psih. Gabriela Clement)

Your response: