> Studii recente ale unor cercetători americani duc la concluzia că teama s-ar putea “lua” 

     Atunci când le este teamă, mulţi dintre noi transpiră, mai mult sau mai puţin. S-ar părea că „mirosul” acestei sudori, chiar dacă îl considerăm a fi imperceptibil sau credem că l-am mascat cu deoderante sau antiperspirante, poate fi perceput de alte persoane, care pot avea reacţii similare. Cercetători americani de la Stony Brook University din New York au ajuns la această concluzie testând un grup de 40 de persoane (bărbaţi şi femei) care urmau să sară cu paraşuta pentru prima dată. Evident, curajoşi din fire, ei au fost pregătiţi temeinic în acest sens, însă înainte de a executa salturile au fost invitaţi să miroase (timp în care activitatea cerebrală le era monitorizată) mostre de transpiraţie ale unor persoane care o emiseseră pe fond de teamă, dar şi din alte motive (efort, temperatură crescută). Cercetătorii aveau să constate că, atunci când au mirosit mostre de transpiraţie emise pe fond de teamă, subiecţilor le-au fost implicate, la nivel cerebral, zone implicate în starea de teamă.

    De precizat este însă că într-o astfel de situaţie nu este vorba doar despre miros ca atare, ci şi despre capacitatea omului de a sesiza (într-o măsură mult mai scăzută decât animalele) informaţiile transmise prin feromoni (substanţe chimice, active biologic, având roluri de „semnalizator” sau de „marcator”). De altfel, cercetări anterioare au evidenţiat faptul că animalele, în contactul/ relaţia cu omul, decodifică foarte lesne informaţiile captate pe această cale. Numai şi observaţia a fost necesară pentru ca, în timp, înţelepciunea populară să reţină că, de pildă, în faţa unui câine necunoscut, potenţial agresiv, „nu trebuie să-ţi arăţi frica”, întrucât el „va simţi” şi va căuta să se impună, să te domine.

    Cât priveşte feromonii, la nivel larg, despre ei se ştie mai ales că funcţionează în spaţiul interacţiunii sexuale. De altfel, studii suficient de temeinice au indicat că un om îşi alege partenerul şi pe baza „mirosului” (dacă nu acesta ar furniza chiar primele informaţii în baza cărora o persoană – şi nu este vorba doar despre „sexul opus” – este tolerată sau nu de alta!). Această informaţie este speculată de mai mult timp de creatorii de produse cosmetice care se străduiesc să introducă feromoni în produsele lor, atât în scopul de a genera o stare de bine, de a augmenta încrederea în sine a persoanei care le foloseşte (creme, loţiuni), cât şi pentru a deveni mai atractive în plan sexual sau pentru a se folosi mai abil (chiar în scopul manipulării) de comunicarea erotică în plan social.

psih. GABRIELA CLEMENT