Acasă » articole » Depresia

Depresia


    Depresia este o maladie care afectează deopotrivă copii şi adolescenţi, adulţi tineri şi persoane în vârstă. Persoana depresivă trăieşte o adevărată dramă, se simte neputincioasă în faţa durerii şi a tristeţii. Speranţa dispare pentru a face loc resemnării şi sentimentului de gol interior. Depresia impune o interogaţie asupra sensului existenţei: „Oare viaţa merită sau nu să fie trăită?”. Nu numai sensul existenţei este pus la îndoială, ci chiar valoarea omului care fiinţează în această existenţă este pusă sub semnul incertitudinii.
Este util să recunoaştem principalele semne (simptome) clinice ale depresiei. Primul simptom esenţial îl reprezintă dispoziţia depresivă. Este vorba despre un afect dureros, negativ şi trist, care se instalează progresiv. Dispoziţia depresivă poate să altereze percepţia pe care o are subiectul faţă de existenţă şi să-i modifice radical raportul cu lumea: pierderea speranţei; sentimentul de gol interior; neputinţa de a elabora proiecte care să vizeze viitorul; reacţii exagerate în faţa dificultăţilor cotidiene; incapacitatea de a se bucura şi de a avea în vedere şi posibilitatea unor evenimente fericite. Un al doilea simptom esenţial îl constituie dezinteresul sau pierderea plăcerii. El poate fi regăsit în toate domeniile dragi odinioară subiectului: hobby-uri, sporturi, relaţii sexuale, viaţă afectivă, viaţă profesională. Apoi, o deosebită importanţă în recunoaşterea existenţei depresiei este tentaţia morţii, sub diferite variante: gânduri trecătoare referitoare la moarte; o puternică obsesie fără un plan preconceput, concret; existenţa unui plan a cărui punere în aplicare este bine programată. E bine ca cei din preajma persoanei depresive să nu ocolească acest subiect, ci să o abordeze direct, pentru a observa dacă manifestă tentaţii suicidale. O discuţie deschisă pe această temă îi crează celui în cauză contextul de a-şi explica disperarea şi, astfel, cel mai adesea, este posibilă o dedramatizare a situaţiei. Mai mult decât atât, pot fi luate o serie de măsuri care să-l împiedice pe depresiv să comită acte necugetate, deosebit de grave: strictă supraveghere; spitalizare în regim de urgenţă; instituirea unor măsuri terapeutice specializate. Un alt simptom deseori constatat este insomnia, cu numeroase nuanţe: insomnie de adormire; treziri nocturne cu dificultăţi de readormire; senzaţia că somnul nu este odihnitor. Trebuie avute în vedere şi anumite modificări ale masei corporale sau ale apetitului. Apoi, poate fi vorba şi de sentimentul de devalorizare sau de culpabilitate excesivă. Există şi o anumită lentoare depresivă: gesturi lipsite de energie, rare; voce stinsă, emisii monosilabice; facies lipsit de tonus. Oboseala este un simptom prezent la aproape toţi subiecţii. Depresivul poate manifesta şi diminuări ale capacităţii cognitive, de concentrare, de atenţie, de memorie. Aceste semne trebuie să fie constatate de un specialist, care va decide în privinţa diagnosticului şi a măsurilor terapeutice care se impun.

depresia 1

Depresia poate fi o boală chinuitoare, dar, cu siguranţă, ea nu este o boală incurabilă. Oricine ar putea trece, la un moment dat, printr-o criză, printr-o perioadă dificilă a existenţei sale şi, prin urmare, s-ar putea simţi uşor deprimat. Se disting trei grupe de cauze care sunt luate în considerare în legătură cu apariţia şi evoluţia acestei tulburări sufleteşti: ¤ factorii organici care se regăsesc într-o multitudine de tulburări somatice (tumoră cerebrală, epilepsie, oligofrenie, paralizie generală progresivă, tulburări cardiovasculare cronice, boli endocrine, alcoolism cronic, utilizarea cronică incorectă a medicamentelor psihotrope etc.); ¤ factori genetici; ¤ depresii condiţionate sufleteşte. Există şi anumite condiţii speciale care favorizează apariţia şi evoluţia bolii depresive: evenimente neprielnice ale vieţii (şomaj, divorţ, pierderea unei persoane dragi), diminuarea relaţiilor interumane satisfăcătoare, competiţia acerbă, conflictele, presiunea situaţiilor stresante, pierderea valorilor înalte, a tradiţiilor, a familiei.
Important este că această boală (care nu trece de la sine!) poate fi diagnosticată şi tratată cu ajutorul unor specialişti. Tratamentul medicamentos nu-l exclude pe cel psihoterapeutic. Dacă sunteţi implicaţi într-un episod depresiv, este bine să aveţi în vedere câteva sugestii. Nu ar fi bine să renunţaţi prematur şi fără sfatul medicului la tratament pentru că: ¤ vă simţiţi puţin mai bine; ¤ nu observaţi nicio ameliorare a stării dumneavoastră; ¤ tratamentul v-a cauzat efecte secundare neplăcute. Medicul dv. este în măsură să vă înţeleagă şi să decidă dacă este cazul să schimbaţi medicaţia sau să luaţi o pauză. Apoi, nu ar trebui să renunţaţi la concediu şi să vă întoarceţi la serviciu într-un moment în care chiar nu sunteţi pregătit pentru acest lucru. V-a-ţi simţi bine doar două-trei zile, pentru ca apoi să vă simţiţi copleşit de responsabilităţile curente. Un eşec cât de mic, în astfel de momente, ar avea drept consecinţă o scădere semnificativă a încrederii în propriile forţe. Ar fi bine să evitaţi să vorbiţi peste tot unde vă duceţi despre depresia dv. şi să vă justificaţi problemele şi greutăţile prin prisma bolii. Nu toată lumea este pregătită să vă asculte şi să vă înţeleagă situaţia. Contaţi mai degrabă pe sprijinul celor apropiaţi, care vă iubesc şi vă înţeleg problemele şi au timp şi răbdare să vă asculte până la capăt. Nu v-ar face deloc bine să consumaţi alcool mai mult decât de obicei pentru a face faţă situaţiei dificile în care vă aflaţi. „Realitatea” este tot acolo şi nu poate fi evitată la nesfârşit. Străduiţi-vă să nu luaţi decizii importante (să divorţaţi, să vă abandonaţi domiciliul, să vă schimbaţi sau să renunţaţi la serviciu), care ar putea avea repercusiuni neplăcute, grave asupra viitorului dv. Trebuie să acceptaţi că există momente în care vă treziţi că spuneţi lucruri pe care nu le credeţi în adâncul sufletului. Nu trebuie să daţi frâu liber primului impuls care vă îndeamnă să acţionaţi dacă nu sunteţi sigur că deciziile dv. sunt raţionale. În astfel de momente, este mai bine să vă sfătuiţi cu cineva din apropiere şi abia apoi să treceţi la fapte. Nu uitaţi că o persoană care suferă de depresie este, în fond, o persoană sensibilă, capabilă să găsească forţa de a depăşi o astfel de perioadă dificilă a vieţii sale, o persoană mai pregătită să facă faţă diferitelor încercări inerente existenţei umane. Provocările de orice natură merită să fie înfruntate pentru a vă crea, până la urmă, sentimentul propriei valori şi pe cel al autoîmplinirii. (psih. Gabriela Clement)

Anunțuri

8 comentarii

  1. denyse spune:

    Doctore, nu stiu daca sa fie raspuns sau intrebare… Sunt maritata de aproape un an cu un barbat depresiv… Anul trecut, la o luna de la nunta, parintii lui au divortat; A mers cu mama lui la psihiatru dupa o criza puternica in care a distrus toate bunurile sale si a fost diagnosticat cu depresie si tulburare de personalitate… Acum ii e bine. Adica vorbeste, se misca… nu a ajuns o leguma, dar e plasat undeva in copilarie… pt el, tot ce zboara se manaca, nu poate comunica in situatii in care trebuie sa luam amandoi decizii, iar toate vietatile sunt jucarii pt el… Ia tratamentul dat de psihiatru in fiecare zi(fevarin 100mg si carbamazepina 250mg/zi) dar as vrea sa-l vad matur… de suferit sufera in interior si se gandeste des la moarte… In criza din vara a incercat sa se sinucida, dar acum, doar se gandeste la asta. Avea multi prieteni cu care nu mai ia legatura si nu ii place sa iasa din casa… NU stiu cum as putea ajuta la recuerarea lui… Imi doresc din tot sufletul sa fie cum era inainte de toate astea… Credeti ca imi puteti da un sfat?

  2. Véronique Demarbre Zboril spune:

    Nu ma exprim bine in lima romana, dar voi incerca sa spun ce e important in cazul sotului vostru. E foarte clar ca factorul care a provocat criza psihologica a fost divortul parintilor lui. Nu stiu cum era inainte de acest fapt, dar Dumeavoastra va explica ca vrea sa fie ca inainte, si se pare ca NU era depresiv in trecut. Daca e o depresie reactiva , trebuie sa mearga la un psiholog bun, pentru a-l ajuta sa analizeze cu atentie reactia emotionala, gandurile asociate si comportamentale sotului dvs in viata cotidiana. Il recomend sa consulte un sepcialist in terapia comportamentala si cognitiva din România, care vorbeste limba sa.

    • Emil Gabriel spune:

      Exprimarea dvs. in limba romina este buna, chiar mai buna decit a unor vorbitori nativi.
      Cind este vorba de a ajuta pe cineva cu sfaturi competente exprimarea oricum trece pe planul secund.
      Toate cele bune.

  3. Pasarica Elena spune:

    Domnule doctor, este posibil sa am o problema pe care nu o constientizez prea bine. Sunt o studenta in varsta de 21 de ani, si sincer viata de studenta nu imi aduce prea mare placere,imi este egal faptul ca sunt studenta sau daca nu as fi…Nu sunt o persoana vesela, sunt mai mereu trista si nemultumita…de foarte multe ori nu ma pot bucura de lucrurile bune care se intampla in jurul meu pt ca pur si simplu nu pot. Mereu m-am intrebat de ce dar nu am gasit inca un raspuns;dar totusi sunt foarte sensibila la unele lucruri,cum ar fi apropierea unui posibil pericol…ma afecteaza foarte mult,ma gandesc la ce se poate intampla mai rau desi poate ca uneori nu este cazul… Desi sunt tanara si am varsta pe care o am,nu ma pot bucura de viata,nu ma distrez,nici nu simt nevoia; nu gasesec placere in multe lucruri pe care le fac desi poate ca ar trebuie….mai pe scurt nu ma bucura absolut nimic…De multe ori intamplari marunte,care nu sunt in tocmai bune,ma afecteaza enorm de mult…imi provoaca o suferinta imensa pe care nu stiu cati ar putea-o intelege,poate ca nici dvs. Nu stiu ce este gresit la viata mea dar nu ma bucura prea mult faptul ca traiesc, de multe ori imi doresc sa nu ma fi nascut….

    • Andreea spune:

      Buna. este clar ca ai o tulburare prezenta in viata ta. ai nevoie de cineva care sa te sprijine si sa te indemne sa fi ajutata de un cadru medical( psihiatru), se vede ca ai o tulburare psihica, si ai nevoi de ajutotul unei persoane care sa te ajute, cu care sa vorbesti, caruia sa-i povestesti tot ceea ce te framanta, si toate lucrurile carora nu le poti face fata. te indemn sa mergi la un psiholog bun caruia sa ii povestesti toate lucrurile, care ti se intampla. si eu am trecut prin asa ceva, am suferit de o depresie, din cauza divortului parintilor mei.Dar am mers la un psiholog, si mai apoi la un psihiatru care mi-a dat o medicamnetatie corespunzatoare bolii. Acum sunt bine imi traiesc viata si sunt foarte mandra de mine ca am trecut prin acest capitol greu din viata mea. iti doresc succes si multa sanatate. nu te lasa,invinsa de boala, lupta pt a vedea viata frumoasa cum este de fapt. te pup

  4. matei mariana spune:

    Domnule Doctor habar am ce-i cu minte parinti imi spun ca „ce ai fate esti nebuna ???”eu dimineata imi vine sa lesin si sa hiui sa tip prin casa sa alerg si am un ursulet si tot timpul il strang in brate tare ca sa ma abtin sa nu mai chinui dar degeaba si la scoala daca ma ma pune profesori la le raspund sai sa citesc ceva (Ice acasa o invatasem pe din afara)cand ma pun ei sa o citesc nu mai stiu nimik inima imi bate pe secunda de 20 de ori si..nu mai stiu nimik sa raspund.Acum in 2007cand eram clasa a 5 eram cea mai vesela ii faceam pe toti sa rada sin clasa a 6 sem 2 am inceput sa fiu deprimata si plang mereu si in clasele 7-8 nu mai stiu nimik nicisa invat nu mai pot plang mereu si..noapte nu pot dormi.Ca imi este frica de a doua zi.Chiar nu stiu ce se intampla cu mine imi sete teama sa le sun parintilor ca spun ca sunt NEBUNA ca ca trebuie sa ma ..bage la balamuc si acolo am sa inebunesc Te rog ajuta-ma!!!

  5. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  6. madalina spune:

    biografie nu are

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: