Acasă » articole » Anxietatea post-traumatica

Anxietatea post-traumatica


Anxietatea post-traumatica este o tulburare ce presupune revenirea periodica a unui eveniment traumatizant, însotit de simptome de neliniste si de tendinta de a evita stimulii asociati respectivului traumatism.
Tulburarea de stres acut se afla în relatie cu o anume anxietate si cu tulburari comportamentale care se pot dezvolta, de regula, în prima luna dupa ce o persoana a fost expusa unui traumatism. De regula, simptomele tulburarii de stres nervos acut se pot dezvalui chiar imediat dupa ce s-a petrecut traumatismul. Evenimentele traumatizante pot fi violul, agresiuni psihice diverse, accidente, boli care se instaleaza rapid si implica o teama accentuata de moarte, contexte care genereaza teama fata de un cataclism, de razboi etc.
Simptomul de disociere (subiectul îsi manifesta limpede distantarea) reprezinta un criteriu esential al diagnosticului. Disocierea este caracterizata printr-o viziune în conturul careia lumea este perceputa ca un tarâm ireal si poate fi însotita de o slabire a memoriei referitoare la evenimentul respectiv, care poate capata forme severe uneori, ce presupun asa-numita amnezie disociativa. Alte caracteristici ale tulburarii de stres acut includ simptome de anxietate generalizata, tendinta de a evita situatiile sau stimulii care readuc în amintire traumatismul, dar si amintiri persistente, puternice si inoportune ale evenimentului, capatând forma asa-numitului flash-back, a viselor, a gândurilor ce revin periodic sau a unor imagini asociate evenimentului.
Daca simptomele si tulburarile comportamentale de acest fel persista mai mult de o luna, asociate cu alterarea activitatii cotidiene a subiectului, diagnosticul va fi tulburare de anxietate post-traumatica. Aceasta este definita (potrivit DSM-IV) ca fiind „tulburare de anxietate post-traumatica actuala”, daca se manifesta pâna la 3 luni; „cronica”, daca se manifesta mai mult de 3 luni; „diferita/diferentiata”, daca simptomele au început a se manifesta la 6 luni de la expunerea subiectului la traumatism.
În functie de natura tulburarii de anxietate post-traumatica, îsi pot face aparitia si alte manifestari: diminuarea stimei de sine, pierderea încrederii în cei din jur, în societate, în fiinta umana, stari de disperare, sentimentul „damnarii” permanente, dificultati în mentinerea unor raporturi sociale anterior stabilite. În cazul unor persoane, aceste manifestari sau doar unele dintre ele se pot asocia si cu consumul în abuz al unor substante precum alcool, tutun, medicamente, droguri.
Se considera ca jumatate din cazurile de tulburare de anxietate post-traumatica se trateaza pâna în 6 luni de zile. În celelalte cazuri, tulburarea poate persista chiar si ani, putând altera serios calitatea vietii. În urma cu mai bine de 10 ani, McFarlane si Yehuda aratau ca 15% dintre veteranii razboiului din Vietnam erau afectati de aceasta tulburare la aproape 20 de ani de la întoarcerea de pe front.
În ce-i priveste pe oamenii obisnuiti (asadar, care nu sunt soldati implicati în razboaie sau care nu sunt prinsi în activitati de un risc extrem), se considera ca frecventa tulburarii este de sub 4%, fiind însa de doua ori mai ridicata la femei fata de barbati (Kessler si colaboratorii, 1995). Se considera, de asemenea, ca riscul acestei tulburari este mai mare la femeile victime ale unor abuzuri, ale violului sau torturii (Yehuda, 1999). De regula, însa, se arata ca pâna la 9% dintre persoane pot dezvolta tulburarea de anxietate post-traumatica daca sufera un accident grav – de circulatie, de exemplu (Breslau si colaboratorii, 1998).

Psih. GABRIELA CLEMENT
psihologie@eva.ro

Anunțuri

3 comentarii

  1. omnia spune:

    buna ziua! imi doresc foarte mult sa mai aud sfatul unui specialist. acum un an am fost diagnosticata cu TBC pulmonar,in mod normal nu se dramatizeaza din asta dar eu am facut prea mare caz iar acum am de suferit. Am in primul rand o stare de indispozitie aproape frecventa asociata cu lipsa poftei de mancare,o stare de emotie si o greutate la stomac(senzatia de sughit),apoi visez noaptea muult si ma trezesc obosita,sunt irascibila uneori,apatica si mai rau ma simt starina peste tot si aplatizata sentimental. ce ma face confuza este faptul ca toate aceste stari nu sunt permanente,pot spune ca am si momente de-luciditate- cand ma simt absolut normal. nelinistea s-a instalat profund in mintea mea si mereu ma framanta diferite ganduri-negative-am devenit dintr-o persoana puternica si curajoasa,intr-una neincrezatoare in propriile puteri,absenta si tematoare.imi puteti da un sfat? am fost la psiholog caremi-a recomandat un psihiatru,de acolo am primit alprazolam si nitrazepam insa nu m-am simtit mai bine,iar psihologul nu-l simteam pe aceeasi lungime de unda… ce sa fac? imi vreau viata inapoi!

  2. atrana9 spune:

    incearca o metoda de terapie alternativa, nu medicatie… ci atingere cuantica.Poti invata singura pt tine, e f usor, ca tot ce vine de Sus, tu esti deja dotata cu tot ce ai nevoie pt a practica de Creator, sunt doua niveluri, si eu am absolvit primul nivel. Nu iti voi fi profesor, initiator, nu am nici un interes, tara e plina de cursuri, doar sa incepi, pt ca deja ai primit informatia potrivita de la mine.

  3. atrana9 spune:

    multumesc pentru informatia oferita aici despre sindromul disocierii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: