Acasă » articole » Cauze psihologice ale tulburărilor alimentare (6) | A mânca din sine, a hrăni în sine

Cauze psihologice ale tulburărilor alimentare (6) | A mânca din sine, a hrăni în sine


…Dar ce gândesc persoanele anorexice despre ele însele? „Sunt obeză (utilizarea femininului este adecvată, întrucât, în majoritatea cazurilor, este vorba despre fete/ femei – n.n.), urâtă, nu sunt ca celelalte, aşa îmi trebuie că am ajuns astfel, eu sunt singura vinovată…!”
Persoanele anorexice (dar şi cele bulimice) au o percepţie deformată despre ele însele şi nu sunt deloc indulgente faţă de ele însele. Se judecă mereu, îşi adoptă sancţiuni, trecând dintr-o extremă în alta. Pentru a le prezenta în ansamblu, este suficient să spui (iar ele o recunosc) că nu se iubesc. Ora mesei este pentru ele o perioadă critică a existenţei, luarea mesei se transformă într-un ritual de criză, într-un câmp de război cu sine şi cu ceilalţi, cu lumea. „Când mănânc, sunt o persoană oribilă, groaznică. Merit să mor!”, poate spune o astfel de persoană, în gând dar şi cu voce tare, declaraţia făcută sieşi sau celorlalţi neînsemnând însă, precizăm, că ar avea (şi) intenţii suicidare. După cum am mai spus, demersul său individual, mai mult sau mai puţin conştient, este de a se pedepsi şi de a se retrage din lume, nu de a dispărea fizic. Utilizând o metaforă ce nu are neapărat pretenţia de a se aşeza pe un suport psihanalitic, o astfel de persoană evită, refuză să se hrănească, însă concomitent mâncându-se pe sine. Iar dacă se întâmplă ca un comesean să se ridice de la masă şi să plece (chiar şi pentru câteva momente), acţiunea acestuia este imediat decodificată: „A plecat din cauza mea, nu mă place; vorbesc numai prostii, nici nu vrea să mă asculte. Mă urăşte. Toată lumea mă urăşte!”. Dar comeseanul îi poate face, la un moment dat, şi un compliment. Iar această situaţie poate fi înţeleasă astfel: „Deh, politeţuri gratuite! Ar vrea să mă menajeze, însă nu se pricepe. Mai bine mi-ar spune-o pe şleau, ce să se mai ascundă!”… Mai mult decât atât, o astfel de persoană se poate arăta responsabilă şi de întâmplări nedorite din jur care, de altfel, nu o privesc. Ar fi în stare să se simtă vinovată pentru toate relele lumii! Iar dacă este o persoană credincioasă, se va considera, pe cale de consecinţă, foarte păcătoasă, iar „penitenţei” sale îi va conferi un sens religios, dar fără a da semne că zăreşte şi lumina lumii, ci doar întunericul. Situaţia s-ar putea îmbunătăţi – îşi mărturiseşte sieşi – dacă ar mai scăpa de câteva kilograme; ar fi mai fericită astfel. Însă din păcate kilogramele pierdute nu sunt niciodată destule. Perspectiva poate fi similară în cazul persoanei bulimice; desigur, în cazul acesteia, (doar) dacă se îngraşă cu intenţie, pentru a ocupa un loc cât mai important în lume, pentru a deveni pregnantă la propriu şi la figurat (iar metafora de mai sus s-ar modifica astfel: Se hrăneşte, hrănind în sine pe cel sau cea care va fi şi se va impune!).
În episodul viitor vom trece în revistă, sumar, câteva aspecte privind gândirea persoanei anorexice (dar şi a celei bulimice), percepţia asupra culpabilităţii, asupra puterii, decepţiei, depresiei, trupului însuşi şi configurarea stimei de sine. | Gabriela Clement

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: