Acasă » articole » Cauze psihologice ale tulburãrilor alimentare (7) | „Jucării stricate”

Cauze psihologice ale tulburãrilor alimentare (7) | „Jucării stricate”


În anteriorul articol pe aceastã temã („A mânca din sine, a hrãni în sine”), vã promiteam cã, acum, vom trece în revistã, sumar, câteva trãsãturi ce pot fi specifice persoanei anorexice (dar şi celei bulimice), aspecte privind percepţia asupra culpabilitãţii, asupra puterii, decepţiei, trupului însuşi şi despre configurarea stimei de sine.

Gândire – Obsesia (sau obsesii) referitoare la hranã şi hrãnire (acţiune şi rezultatul acesteia); imagine de sine degradatã; se întâmplã ca persoanele care suferã de anorexie sã aibã sentimentul puterii, al controlului, prin succesul pe care îl constatã şi în care investesc cu prilejul unor exerciþii de privaþiune; în felul acesta se gãsesc, la un moment dat, „pline de încredere în sine”.

Vinovãţie – Un sentiment de culpabilitate este încercat de astfel de persoane întrucât ele se recunosc fiind inferioare altora, dar şi apelând la diverse stratageme pentru a cãpãta atenţie din partea celorlalte sau pentru a se situa „la egalitate” cu acestea ori pentru a le depãşi.

Putere – Mai mult decât altele, astfel de persoane resimt nevoia de a-şi controla emoţiile şi reacţiile fizice; nu sunt neapărat (cum s-ar spune) „mai emotive” ca altele, ci mai atente asupra propriilor emoţii şi interesate de a se implica în gestionarea lor, astfel încât să le exprime în nuanţe controlate; adesea, codul utilizat pentru a interveni asupra emoţiilor sau reacţiilor fizice ale trupului conţine, în reţeta sa, ingrediente în relaţie cu alimentele şi alimentaţia.

Dezamãgire – Sã (te) minþi dupã ce ai mâncat, sã (te) minţi pentru a mânca, sã minţi pentru a ascunde celorlalţi cã ai eliminat (prin vomã, utilizare de laxative etc.) alimentele ingerate… Persoana aflatã într-o astfel de situaţie se resimte a fi foarte decepţionatã de sine întrucât nu reuşeşte sã supravieţuiascã decât prin minciunã.

Depresie – Astfel de persoane se confruntã cu modificãri ale dispoziţiei, cu motivaţie diminuatã sau inexistentã pentru realizarea unor acþiuni obişnuite, lipsã de speranþã, de orizont, cu anxietate sau panicã, claustrofobie, senzaţia de a fi însingurate şi izolate; risc de tentativã de suicid.

Corp – Din punct de vedere somatic, subiectul este afectat de cefalee, scăderea tensiunii arteriale, frisoane; tensiunea arterială scade din cauza diminuării cantităţii de potasiu din corp (pierdut, de ex., după utilizarea laxativelor); tremur al mâinilor şi picioarelor; ameţeli; probleme dentare (deteriorare accelerată, decalcifiere, coroziune – din cauza acidităţii conţinutului vomei); osteoporoză; amenoree; alte probleme cardiace; probleme de somn; epuizare.

Stima de sine – Astfel de persoane au probleme în a-şi configura o imagine de sine corespunzătoare realităţii; în orice caz, ele „se văd” de regulă ca fiind neimportante, depreciate, nişte jucării stricate nu la voia altora, ci care n-ar face nicio trebuinţă altora. De pe această poziţie, unii anorexici, ca şi unii bulimici găsesc resurse şi concep strategii individuale căutând „perfecţiunea”. Se implică, fac eforturi, consumă energii şi, mai devreme sau mai târziu, se confruntă cu eşecul. Aşa încât au acum un supramotiv pentru a se detesta şi mai mult, un motiv forte care să le confirme că nu sunt decât nişte „jucării stricate”, nişte inşi neimportanţi, care nu merită să fie fericiţi, pentru care nu există motive de a fi iubiţi, preţuiţi, care nu merită, de altfel, să facă umbră pământului! Dacă totuşi printr-o întâmplare, printr-un noroc, o astfel de persoană are un partener tolerant şi flexibil, care consideră că în orice persoană există un frumos şi un bine care merită a fi căutate şi în care merită să investeşti, acest partener riscă cel mai adesea să fie privit cu mare suspiciune (eventual, ca fiind cineva care are de îndeplinit „un plan” malefic cu anorexicul sau bulimicul) ori chiar cu imens dispreţ sau cu ură! Este bine însă ca astfel de cupluri să fie evaluate de specialist, pentru a se observa dacă nu cumva partenerul însuşi are nevoie de ajutor sau tratament (de ex., în cazul unor parafilii, există persoane care îşi doresc anume – în scopul de a obţine satisfacţii sexuale şi relaţii de dependenţă – ca parteneri indivizi supra- ori subponderali!). | Gabriela Clement

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: