Acasă » articole » Atenţie, persoane toxice!

Atenţie, persoane toxice!


Nu se poate să nu fi simţit în apropiere, în anumite împrejurări, persoane pe care le percepi ca fiind neplăcute, care te supără sau te întristează, care te derutează, te împiedică, care lovesc în optimismul tău, în încredere, care împrăştie în jur sămânţă de ceartă… Îţi spui, poate, despre unele dintre ele, că ar avea „energie negativă” şi că, odată intrat în sfera influenţei lor „malefice”, prinzi a te veşteji ca o plantă fără aer, fără apă şi lumină. Este vorba despre aşa-numitele „persoane toxice”, persoane care au influenţă negativă asupra ta, dar şi asupra altora, situaţie care-ţi confirmă, la un moment dat, că nu neapărat tu eşti cel prea sensibil. Astfel de persoane sunt destul de dificil de a fi încadrate într-un tipar unic şi clar conturat. Unele se plâng de orice, permanent. Altele sunt anxioase şi manifestă o anxietate molipsitoare, pe care o poartă în societate precum un halou. Unele sunt mereu nemulţumite, nimeni nu le poate face pe plac! Oricând pot izbucni, zici că ar căuta-o cu lumânarea. Altele manifestă un pesimism activ, pe care se străduiesc să-l împrumute şi celor din jur. Şi aşa mai departe… Aşa-i că le recunoaşteţi?!

Dar ce-i de făcut? Să ne lăsăm la voia lor, să fim – căci acesta este riscul! – mereu manipulaţi de astfel de persoane?! Categoric, nu; este numai spre binele nostru să ne conservăm în faţa lor, să ne impunem. Un prim pas este de a ne menţine siguranţa de sine în preajma lor şi de a fi categorici cu ele. Ne asumăm propriile decizii şi acţiuni, fără a le solicita susţinerea deciziilor şi acţiunilor noastre, fără a le solicita validarea lor. Nu le cooptăm în echipa noastră şi poate doar dacă avem o personalitate puternică, o stimă de sine solidă ne putem încumeta, pe termen mediu şi lung, să încercăm, în măsura posibilului, să le „reeducăm”. În orice caz, nu le oferim vreo ocazie să ne demoralizeze sau să ne rănească. Dacă nu putem altfel în circumstanţele în care ne aflăm, utilizăm strategia ţestoasei. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o carapace care să ne protejeze. Ne apărăm şi ţinem distanţa, situaţie în care găsim resurse pentru a ne explica nouă înşine strategia, dar nu a ne scuza faţă de noi şi, mai ales, faţă de ele. Atitudine ce trebuie păstrată şi după ce considerăm că pericolul va fi trecut. Adică nu ne ferim de ele câtă vreme avem de realizat bunăoară, la serviciu, o sarcină solicitantă şi cu termen precis, pentru ca apoi, după ce am finalizat-o, să ne regăsim în compania persoanei toxice la o cafea! Un simplu salut venit dintr-o politeţe conformă şi calculată este suficient şi chiar dacă se întâmplă ca, la o petrecere, o astfel de persoană este singura pe care o cunoaştem. Într-o astfel de situaţie, este de preferat să ne folosim abilităţile pentru a face noi cunoştinţe şi, din preajma lor, să o ţinem la distanţă. Dar nu sub supraveghere, fiindcă astfel ar însemna ca, în loc să ne preocupăm de propria persoană, să ne preocupăm de persoana toxică!

În familie, la şcoală, la serviciu, în mediile pe care le frecventăm este bine să întreţinem şi să cultivăm principalele relaţii cu persoane pe care le percepem a fi pozitive, cu atitudini pozitive. Persoane care difuzează în preajmă optimism, motivare, bună dispoziţie…, care constituie zid contra pesimismului, îndoielii, frustrării.

Dacă, totuşi, situaţia impune să comunicăm cu o persoană toxică, păstrăm o distanţă protectivă faţă de aceasta, interacţionăm cu ea în mod limitat, doar în sfera chestiunii ce trebuie rezolvate, discutăm doar aspectele esenţiale şi ne străduim să le clarificăm atunci, cu acea ocazie, fără amânări, fără a-i acorda şansa unei reluări a dialogului. Ne folosim resursele pentru a domina elegant şi distant dialogul, fără să-i acordăm posibilitatea să preia iniţiativa, eventual să ducă discuţia în alte direcţii. Sau să dea curs unei stări de nervozitate, să ridice tonul, să trântească sau chiar să ne lovească.

Nu, nu le vom putea izola cu totul şi nici nu e cazul ca, încă de pe acum, să fim noi cei care ne ascundem într-o colivie de fildeş (sau, dacă vreţi, în… gaură de şarpe) pentru a ne asigura că nu vom avea niciodată de-a face cu ele. Le evităm în limitele posibilului, nu ne permitem apropieri, familiarităţi sau glume cu ele. Le răspundem politicos, dar ferm. Şi nicidecum nu vom discuta cu ele despre propriile slăbiciuni, chiar dacă avem impresia că ele deja ni le intuiesc. Nu le facem confidenţe nici atunci când poate ne gândim că am scăpat de pericol. Orice informaţie în plus ar putea fi utilizată împotriva noastră. Iar dacă s-ar întâmpla ca o astfel de persoană să facă un pas de apropiere într-o chestiune care o interesează în mod particular (vă cere opinia, vă cere ajutorul etc.), deturnaţi sensul discuţiei, o refuzaţi în mod politicos sau o îndrumaţi să se adreseze unui grup de persoane sau unui superior. | Gabriela Clement

Anunțuri

1 comentariu

  1. […] Bibliografie: https://psihologia.wordpress.com/2013/04/16/atentie-persoane-toxice/ […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: