Acasă » articole » În faţa stresului nu suntem egali

În faţa stresului nu suntem egali


Asociem ideea de stres unor percepţii pe care le punem în relaţie cu o tensiune, o presiune care vine din interiorul sau din exteriorul nostru şi care generează organismului nostru reacţii anormale, neplăcute. În fond, stresul este o consecinţă a efortului nostru de a ne adapta la o situaţie nouă. Deşi am dori să ne debarasăm de stres, am dori ca stresul să nu facă parte din viaţa noastră, experienţa ne determină să înţelegem că nu putem trăi fără stres (iar în anumite contexte poate fi chiar benefic), că acesta reprezintă o constantă a existenţei oricărei persoane. Şi că ne putem confrunta cu el nu numai la serviciu, la şcoală, ci chiar şi acasă ori într-o vacanţă pe care ne-o imaginăm a fi prin excelenţă relaxantă şi distractivă. Dar chiar şi atunci se pot ivi situaţii noi ori până şi situaţii cu care considerăm că suntem obişnuiţi, dar care necesită rezolvări inedite.

În faţa unei provocări, în noi se declanşează o reacţie în lanţ menită să detecteze energii, puteri, dar şi informaţii, să le canalizeze, să le dea sens, aşa încât să putem lupta cu acea provocare sau, după caz, să ne ferim de primejdiile pe care le implică; fiindcă pentru păstrarea integrităţii noastre, şi lupta, şi fuga pot fi la fel de eficiente. Este evident însă că, de la situaţie la situaţie şi de la persoană la persoană, dozajul acestora este diferit şi reprezintă o constantă a stilului de viaţă al fiecăruia. Stil de viaţă care, pe de-o parte, se conturează ca atare spre maturitate, dar care, pe de altă parte, în funcţie de stimuli, poate suferi modificări la orice vârstă.

Ca persoane care dorim să fim cât mai informate, mai active, mai implicate în viaţa profesională, socială şi nu în cele din urmă în viaţa familială şi, ca parte a acesteia, în viaţa de cuplu, este bine să avem în vedere că societatea contemporană în care dorim să fim cât mai bine integraţi presupune un stres specific, pe care nu întotdeauna suntem suficient de pregătiţi a-l aborda, ce necesită un mai mare efort fizic şi mai ales mental. Stres în faţa căruia riscăm să avem reacţii inadecvate. Nu este foarte dificil să ne dăm seama că, în urmă cu un secol sau două, omenirea în ansamblu – deşi mai lipsită de apărare în faţa unor războaie sau cataclisme! – avea de înfruntat surse de stres pe care înclinăm a le considera moderate sau minore din perspectiva de azi.

Avem tendinţa de a considera că multiple situaţii de stres ori contexte de stres prelungit la care suntem supuşi ar avea drept consecinţă numai şi numai uzura, epuizarea, starea de boală. Dar şi aici contează care anume sunt sursele stresului şi cât de pregătiţi biologic şi mental (inclusiv „învăţaţi”) suntem pentru a le face faţă. Căci iată că unele persoane pot fi realmente doborâte de astfel de situaţii, pe când altele le pot depăşi mai experimentate, mai călite. Însă  pentru a ne proteja cât mai bine, şi într-o circumstanţă şi în alta, e recomandat să procedăm astfel încât să prevenim acumularea de stres, să acordăm trupului şi minţii perioade de odihnă.

Aşadar, stresul este un răspuns de adaptare, o reacţie fizică şi psihică, ce implică modificări reale în funcţionarea organismului. Abordând stresul ca un conţinut, ca o sumă de informaţii în mişcare, ce propagă efecte, e lesne de observat că putem vorbi despre câte un stres specific fiecărei persoane în parte. Iar diferenţele pe care le sesizăm sunt decise de personalitate, de comportament şi de stilul de viaţă. Un exemplu la îndemână poate fi acesta. Să ne imaginăm că ar urma să fie parcurs un traseu montan, ce se abate pe marginea unei prăpăstii. Subiectul A, un temerar, îl va parcurge cu emoţia specifică încercării menite să-i pună în valoare curajul şi va trece pe buza prăpastiei tonifiat de adrenalină. Subiectul B va anticipa dificultatea încercării, se va asigura că poate păşi cât mai departe de marginea hăului, finalizând traseul cu satisfacţia că nu i s-a întâmplat nimic. Subiectul C se va îngrozi din start de ce i s-ar întâmpla dacă, din neatenţie, ar aluneca ori s-ar împiedica tocmai în preajma prăpastiei şi, ca urmare, va decide să refuze parcurgerea acestui traseu, finalmente trăind reconfortat că a luat o hotărâre din perspectiva sa înţeleaptă.

Mai trebuie să avem în vedere şi că în relaţie cu stresul intră agresivitatea, nerăbdarea, furia, teama, suferinţa. Pe de altă parte, o alimentaţie nesatisfăcătoare poate diminua sau, dimpotrivă, poate creşte (mai ales pentru o scurtă durată) capacitatea organismului de a controla reacţia declanşată de stres. În ce priveşte consumul de alcool sau de droguri, fumatul – despre acestea se ştie că augmentează tensiunea fizică şi psihică asociate stresului.

…Nu ne putem refuza stresul, nu putem să ne ascundem la sfârşit din calea lui, deşi unii aşa ar dori să procedeze. Pe când alţii îl savurează. Stresul nu ne provoacă pe fiecare în mod similar şi nu suntem egali în faţa stresului. Şi e bine să reţinem că stresul devine realmente dăunător sănătăţii noastre când nu mai suntem în stare să avem control asupra răspunsurilor pe care el le declanşează în corpul şi în mintea noastră. | Gabriela Clement

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: