Acasă » articole » Stresul şi personalitatea

Stresul şi personalitatea


Arătam în articolele anterioare că, pe de-o parte, sursele de stres sunt foarte diverse şi că, pe de altă parte, modalităţile în care ne adaptăm faţă de ele sunt diferite, atât din perspectiva individului, cât mai ales din perspectiva indivizilor. Altfel spus, „nu suntem egali în faţa stresului”. De ce? Fiindcă propria personalitate este de natură să ne influenţeze major reacţiile faţă de o anumită situaţie căreia trebuie să-i oferim răspuns. Valorile, atitudinile noastre, comportamentul ne fac unici în reacţii şi, ca urmare, mai mult sau mai puţin vulnerabili, mai mult sau mai puţin capabili de a avea răspunsuri eficiente.

Într-un articol anterior cu privire la stres, conturam un context situaţional plauzibil ce viza abordarea, de către trei persoane diferite, a unui traseu montan care se abătea pe marginea unei prăpăstii: subiectul A îl aborda curajos, încântat că are prilejul unei noi încercări care să-i pună în valoare determinarea şi experienţa de a trece prin situaţii de risc; subiectul B îl aborda după multe precauţii, luându-şi toate măsurile că nu i se va întâmpla ceva rău; subiectul C se considera, în schimb, pe deplin asigurat în faţa primejdiei pe care o întrevedea alegând să nu parcurgă traseul potenţial riscant şi, astfel, asigurându-şi salvarea. Iată o dovadă lapidară că sistemul nostru de valori decide asupra reacţiilor pe care le avem în condiţii de stres. Sistemul de valori conferă, de la început, o mulţime de instrumente menite să evalueze factorii de stres şi stresul însuşi, în funcţie de percepţia pe care o avem despre propria valoare (ca exemplu, doar subiectul A este „un erou”), de percepţia pe care o avem despre viaţă şi lume (ca exemplu, subiectul C îşi refuză din start, fără vreun regret, ipoteza că alţii nu vor putea vorbi, eventual, despre curajul său; şi ignoră/ sau îşi asumă consecinţele variantei ca alţii să-l considere „un laş”), în funcţie de percepţia avută despre sine în cadrul unui eveniment (actant, în miezul evenimentului; personaj oarecare în cuprinderea evenimentului; spectator al evenimentului sau chiar persoană care refuză până şi „spectacolul”). Astfel, de la caz la caz, unii pot părea (o dată din perspectivă proprie; a doua oară din perspectiva celorlalţi!) foarte îndrăzneţi (până acolo încât, asigurându-şi un anume nivel de confort psihic, trec pe un plan secund asigurarea integrităţii fizice; dar, în alte cazuri, poate fi vorba şi despre aspecte morale, de imagine publică etc.), inflexibili (folosindu-se, bunăoară, de un sistem strict, invariabil în abordarea a numeroase situaţii, chiar foarte diverse), indecişi, pragmatici. Fiindcă am utilizat aici o astfel de enumerare, a nu se crede însă că subiectul C ar fi fiind mai pragmatic decât subiectul A! Mai curând, putem evalua pe fiecare dintre cei subiecţi din perspectiva acestei valori, a pragmatismului, cu deosebirea că pentru fiecare dintre A, B şi C pragmatismul s-ar putea defini în mod diferit. Pentru A, ar putea fi resortul care-l readuce în faţa lumii ca ins popular, ce oferă spontan exemple notabile, dar pe care majoritatea nu le poate adopta cu aceeaşi spontaneitate; pentru B, înseamnă calculul profund ce precede abordarea unui context primejdios; pentru C, este decizia elaborată de a ajunge la o ţintă pe un drum mereu sinuos ori de a refuza o ţintă impusă din exterior pentru a susţine parcursul către o ţintă impusă din interior (aşadar, popularitate obţinută cu riscuri vs. integritate fizică şi chiar confort psihic păstrate fără niciun risc).

Este de asemenea de înţeles că, adesea, originile stresului se găsesc în percepţia stresului în sine, anterioară acesteia fiind însăşi percepţia de sine. Ne raportăm la ceea ce îndeobşte numim „experienţă” (şi care implică timp/ vârstă, ocazii/ abordări/ succese şi eşecuri) pentru a decide la un moment dat dacă avem sau nu încredere în noi înşine (sau şi: o anumită stimă de sine, o anumită capacitate de a ne adapta comportamentul la situaţie – cu tendinţe de a simplifica sau a complica generarea de soluţii). Revenim pentru a preciza (şi pentru… a-l salva încă o dată, în ochii publici, pe subiectul C) că şi stima de sine este de regulă suficient de elastică pentru a se adapta situaţiei. Nu-l putem acuza pe C de lipsă a stimei de sine, ci-l putem explica având o stimă de sine care, în contextul dat, funcţionează preponderent pentru sine şi nu pro persoană, în oglinda colectivă. Pe de altă parte, ceea ce se numeşte a fi lipsă a stimei de sine pare a fi la originea unor inhibiţii individuale de expresie şi de acţiune. Dar, totodată, în anumite circumstanţe, persoana se protejează astfel în faţa unor emoţii negative (precum furie, teamă, angoasă), aşadar ea nerăspunzând „liber” (emoţional).

De notat şi că, în cazul unor persoane nerăbdătoare, ambiţioase, agresive, deosebit de dedicate muncii (aşa-numitul workaholic), acestea sunt afectate de regulă de emoţii şi scenarii anticipative de stres sau de angoasă. La astfel de persoane, stresul perceput este mult mai intens, întrucât şi riscurile imaginate par a fi mai numeroase şi mai mari. În schimb, în cazul persoanelor calme, moderate, care nu manifestă ambiţii exagerate, stresul este perceput la un nivel mult mai redus.

Dar să nu uităm că în viaţa reală nu există persoane caracterizate de un singur tip de personalitate (aşa cum, spre exemplificare, se întâmplă să descoperim la manual!), ci oameni a căror personalitate este compusă, în dozaje diverse, din numeroase trăsături specifice de personalitate. Şi rămâne ca noi, în funcţie de experienţa pe care am tot invocat-o şi care se poate consolida de la o etapă la alta a existenţei, să căutăm acel echilibru cât mai aproape de perfecţiune între exigenţe concrete şi ambiţii, între seriozitatea implicată şi perspectiva senină (chiar naivă uneori!) asupra evenimentelor, astfel încât stresul să ne fie cât mai mic şi cât mai abordabil… | Gabriela Clement

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: